 |
"Dulcele meu vis
As dori ca dragostea noastra sa nu cunoasca granitele
sufletului omenesc, ca noaptea gandurilor sa alunece pe langa
ea... Cuvinte simple si inocente as vrea sa o descrie, adunate de
printre astrii singuratici in mari pustii de lacrimi, imprastiate
in nisipurile galbene ale vesniciei.
Corabia pe care vom pluti, printre banchizele albe ale durerilor ce tintuiesc
lumea, o vom sabota coborand in abisurile timpului, parasind
un pamant vechi si negru de suferinte, ascunzandu-ne
in paduri submarine de anemone si corali, neatinse de priviri
muritoare... Acolo e un Univers, e al nostru, e inima aceasta ce tresare
in asfintitul Lunii, imprastiind culoare albastra
deasupra luminosilor ochi ai tai.
Am gasit ochii iubitului meu oglinditi in interiorul unei lacrimi
ce curge pe obraz fara a sti de unde vine si unde va poposi...
Ar fi pacat sa nu plangem cand atatea lucruri
dor ca ploile reci ale unei toamne tarzii, cand iubesti pe cineva,
asa cum te iubesc eu pe tine, dulcele meu vis. Oamenii fara
de dragoste si dragoste fara ei nu vor exista in valurile
spatiului nemiscat de astri, caci ei sunt una si cum ai putea despica
recele de cald, lumina de intuneric, crinii albi de ochii iubitului
meu...
As vrea sa nu fi existat poeti, ci tot ce a fost scris si plans
in cuvinte desprinse din aripi de ingeri, sa ti le fi
dedicat.
Linistea noptii in care te astept, e valul care acopera suferintele
nerostite. Randuri nesfarsite, silabisite de-o eternitate, poate
fara sens.
As vrea sa-ti daruiesc muzica astrelor, arborul lor lin si
tacut printre imposibilitatile posibile ale relativitatii
miscarilor siderale, printre adevarul unui vis si minciuna
realitatii spre absolutul neatins..."
|
 |
