 |
Stau si privesc cerul instelat si parca o stea imi zambeste...
Stau si ma intreb oare acea stea esti TU? Nu voi stii niciodata asta...
Acum esti departe si senzatia de pustiu ma cuprinde, ma domina, ma termina...
Oare cat timp va mai trece pana cand te voi putea strange iar in brate...
cat? Doi pescarusi zgribuliti de frig cauta un loc, un adapost... Afara
e frig, asa cum e si in sufletul meu pustiu... care te cheama tot mai intens.
Ei au gasit pana la urma un adapost... Oare il voi gasi si eu...?Mirosul
rece, dar proaspat al diminetii ma inalta undeva sus, in incercarea de a
ajunge la tine... dar, in ciuda eforturilor mele, nu reusesc... Esti departe
de mine, esti prea departe, mult prea departe...Cu ochii aproape adormiti,
ma intreb cat am sa mai am de asteptat... cat timp vom mai sta departe unul
de celalalt... Imaginea ta imi inunda mintea mea agitata...apari ca un inger,
mult prea sus ca sa te pot atinge...Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti,
si...dispari! De ce?Intr-un colt al camerei mele te vad... si ma intreb
daca esti vis sau realitate, daca inca mai visez sau m-am desteptat... Prefer
sa nu aflu raspunsul la aceasta intrebare niciodata... Nu pot crede ca te-am
gasit in sfarsit...si ca totusi nu suntem fiecare clipa impreuna... Nu am
crezut niciodata ca voi pati asta... sa te gasesc si sa te pierd totodata!
|
 |
