|
"Tu & ploaia
Totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, poate si destinul. Dar daca
ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari, pentru ca
sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt
apusul si rasaritul... Sunt totul si, totusi, nimic...
Ai ascultat vreodata ploaia? Ai privit-o cum saruta
pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari
sorbindu-i picaturile marunte? Ai vrut vreodata sa
plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul
tau?
Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca
in lacrimi; iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata
prin tine...
Gandeste-te la mine: fii pamantul meu, lasa-ma
sa fiu ploaia ta..."
|
|