 |
"Nu stiu ce sa-ti spun, nu stiu la ce sa ma
gandesc, mi-e rusine de propriile mele ganduri, as vrea sa
ma ascund, dar nu am unde, as vrea sa ma destainui,
dar nu am cui. Las soarta sa hotarasca - calc peste
constiinta mea si iti scriu. Iti scriu... tocmai tie, tu care ar trebui
sa-mi cunosti cel mai putin gandurile, vei afla ceva ce mie
mi se pare ciudat, straniu. Eu sunt un fir de nisip din imensul desert al
vietii si as vrea ca vantul sa-l legene pe aripile sale, punandu-l
in gradina ta. De dragul tau m-as face floare, as inflori
langa fereastra ta, ti-as darui mireasma sufletului
meu, te-as adormi, iar apoi te-as preface in tarana in
care-mi infig radacinile. Nu ma iubesti si cu
toate astea eu te iubesc. Nu am nici o sansa de la tine. Cu fiecare gest
incerci sa ma jignesti; iar atunci eu imi aud
bataile inimii care suna asemenea ciocanului la poarta
vietii. Uneori privirea ta ma patrunde pana in
maduva oaselor, ma cutremur si imi vine sa fug
de sub vraja ta, dar nu pot, picioarele imi sunt intepenite,
buzele nu mai pot sa scoata nici un cuvant. As vrea
sa te uit, dar fiecare melodie fiecare dans imi aminteste de
tine. Traiesti in mine, esti o particica esentiala
a sufletului meu de care nu, nu ma pot desparti niciodata,
niciodata !"
|
 |
