 |
Stau si privesc cerul instelat si parca o steaimi
zambeste... Stau si ma intreb oare acea stea esti TU?Nu voi stii niciodata
asta... Acum esti departe si senzatia de pustiu ma cuprinde, ma domina,
ma termina... Oare cat timp va mai trece pana cand te
voi putea strange iar in brate... cat? Doi pescarusi zgribuliti
de frig cauta un loc, un adapost... Afara e frig, asa cum e si in
sufletul meu pustiu... care te cheama tot mai intens. Ei au gasit pana
la urma un adapost... Oare il voi gasi si eu...?Mirosul rece, dar
proaspat al diminetii ma inalta undeva sus, in incercarea
de a ajunge la tine... dar,in ciuda eforturilor mele, nu reusesc...
Esti departe de mine, esti prea departe, mult prea departe...Cu ochii aproape
adormiti, ma intreb cat am sa mai am de asteptat... cat timp
vom mai sta departe unul de celalalt... Imaginea ta imi inunda mintea
mea agitata...apari ca un inger, mult prea sus ca sa te pot atinge...Te
uiti la mine cu blandete, imi zambesti, si...dispari!
De ce?Intr-un colt al camerei mele te vad... si ma intreb daca esti vis
sau realitate, daca inca mai visez sau m-am desteptat... Prefer sa
nu aflu raspunsul la aceasta intrebare niciodata...Nu pot crede ca
te-am gasit in sfarsit...si ca totusi nu suntem fiecare clipa impreuna...
Nu am crezut niciodata ca voi pati asta... sa te gasesc si sa te pierd totodata!
|
 |
