 |
"Drumul lung al dragostei
Iti amintesti ce iti spuneam intr-o seara cand,
strapungeam cu pasi repezi frigul? Iti spuneam ca: "mi-ai
aparut in calea vietii, precum apare o raza argintie
a lunii, in fata unui calator nocturn, pribeag, luminadu-i
drumul". Ei bine, asa este. Mi-ai aparut precum, apare o raza
de soare, dupa o iarna lunga in fata unui muritor,
care, patruns de frig, o cauta cu disperare. Raza a venit
singura, cum ai venit tu! Raza a plecat singura, cum ai plecat
tu!
Mi-ai infiltrat dragostea in suflet si m-ai facut sa-mi
tresara sufletul si fiecare fibra a trupului meu. Apoi, ai
plecat nepasator, fara motive. Gresesc, aveai
un motiv: erai iubit de o fata frumoasa, care invatase
sa iubeasca cu greu. Ai calcat totul in picioare,
nepasandu-ti ca vei distruge un suflet, care inca
mai tresare la auzul numelui tau si care inca te mai iubeste.
Lacrimile-mi curg asemeni unui izvor, sufletu-mi e amarat de
dor si de durere, dar cui sa ma plang? Cine este de
vina? Sa-ti spun eu? Dragostea, cu drumul ei lung, este de
vina. De cand ii simti gustul, nu mai poti scapa
de ea. Dar pana ii simti gustul, e un drum foarte lung.
Pe acest drum anevoios se pierde dragostea ce ti-o poarta persoana
iubita.
Te iubesc si te astept de cand rasare soarele si pana
cand apune, de cand rasare luna si pana
cand apune: pana se va risipi si ultima aroma
din gustul dragostei ce ti-o port."
|
 |
